Mădălina Sultan: 4 motive pentru care merită să citești Harry Potter împreună cu copilul tău

Am citit primele 4 volume din Harry Potter în tandem cu fetița mea de 7 ani. Am început prin a-i citi eu seara, înainte de culcare, pentru a-i deschide apetitul față de această serie dar și pentru a vedea cât de potrivită e acțiunea pentru vârsta ei. Apoi ea a dat de gust și a continuat să citească pe timp de zi, moment în care eu aș fi putut să-mi văd de ale mele și să mă dau la o parte. Am făcut-o? Bineînțeles că nu, că doar mă prinsese și pe mine microbul. Și uite-așa putem spune că am ajuns împreună la jumătatea aventurilor lui Harry Potter.

Pentru că cele mai multe recenzii ale acestei cărți vin din partea copiilor, mi s-a părut interesantă ideea de a oferi și perspectiva unui adult.

Așa că iată cu ce am rămas eu din Harry Potter, citit la 34 de ani cu ochi de adult și părinte, și de ce cred că merită să citești această serie împreună cu copilul tău:

Arhiva personală a Mădălinei

Personaje memorabile cu emoții autentice

Ce m-a impresionat cel mai mult la această serie de cărți e talentul cu care J. K. Rowling și-a construit personajele.

Harry, Ron și Hermione sunt eroii mult iubiți ai acestei povești. Trei copii extrem de diferiți care reușesc să lege o frumoasă relație de prietenie în ciuda diferențelor dintre ei. Cartea e atât de plină de detalii încât e ușor să-ți imaginezi cum arată și cum se comportă fiecare dintre ei.

Și nu doar personajele principale sunt memorabile, ci și toți cei care graviteză în jurul lor. De la uriașul Hagrid până la verișorul Dudley cel nesuferit, fiecare are o caracteristică dominantă și simpatică. În ciuda personajelor extrem de numeroase, atât eu cât și fetița mea le-am reținut cu mare ușurință.

Ca o comparație, am început să citesc recent Cronicile din Narnia și personajele primei cărți mi s-ar părut complet inspide comparativ cu ce am găsit în Harry Potter.

Dacă te aștepți ca Harry și prietenii lui să fie exponente ale perfecțiunii, ei bine – vei avea o surpriză. Autoarea își imbracă personajele în emoții diverse și cât se poate de naturale. Ai ocazia să-i explici copilului tău ce înseamnă invidia, frica, anxietatea, dorința de a fi cel mai bun, prin exemple din text în care sigur se va regăsi.

Harry Potter e despre prietenie, nu despre vrăjitorie

Unul dintre lucrurile bizare pe care le-am auzit despre această serie e acela că ar fi un roman anti-creștin. Că ar avea trimiteri oculte. Că Voldemort – personajul negativ – ar fi o reprezentare a Satanei. Că e o carte despre vrăjitorie și magie neagră, în consecință o carte de evitat.

Mie una nu mi-a lăsat deloc această impresie. Cel puțin nu din primele 4 volume. Dacă aș căuta o temă centrală a cărților, aceea ar fi cu siguranță prietenia.

Școala de magie e doar o scenă pe care se încheagă și se maturizează relații frumoase: între colegi de aceeași vârstă, între elevi și profesori, între oameni și animale… și mai târziu se pare că și niște relații adolescentine de natură romantică 

Prietenia este cea care îl ajută pe Harry să treacă prin momente dificile, să se lupte cu forțe ale răului și să învingă de fiecare dată. Sunt foarte puține greutățile peste care a trecut singur. În cele mai multe cazuri a apelat la prietenii săi sau a primit ajutoare neașteptate, ca o răsplată a faptelor sale bune.

Desigur, elementele care țin de magie sunt extrem de atractive pentru copii – și, de ce să nu recunoaștem – și pentru adulți. Dar magia e doar o poveste și în niciun caz o trimitere spre științe oculte. Copiii nu vor învăța să facă Voodoo citind Harry Potter. Dacă au o lecție de învățat, aceea este despre puterea prieteniei.

Imagine de FF16 de la Pixabay

Cartea bate filmul și de data aceasta

Le-am mai spus unor prieteni că am citit Harry Potter și am primit replica clasică: eu am văzut filmul.

Și eu am văzut filmele, câte o parte după fiecare carte citită. Și știți cum au fost? Ca și cum aș fi privit prin gaura cheii și aș fi simțit frustrarea de a vedea doar frânturi dintr-un cameră pe care o știam plină de comori. 

Ei bine, cărțile sunt pline de detalii și de dialoguri pe care filmul nu a reușit să le cuprindă. Mai mult, în fiecare dintre cărți există un fir central al acțiunii împletit cu foarte multe fire secundare. În filme, unele dintre firele acestea secundare au fost omise iar acolo unde se intersectau cu firul central chiar a fost denaturată povestea. Sunt personaje care lipsesc din film, deși au un rol cheie în desfășurarea evenimentelor și sunt secvențe a căror cronologie a fost inversată din motive regizorale.

Sigur că filmul are câștig de cauză la partea vizuală, pentru că dă o față tuturor personajelor, construiește zidurile castelului Hogwarts și ne arată cum s-ar juca un meci de Quidditch. (Apropo, știați că unii adulți au fost atât de pasionați de Harry Potter încât au organizat un campionat real de Quiddich alias Vâjhâț?)

Dar după lectura cărților, filmul se simte foarte, foarte sărac și m-am bucurat să am argumente pentru a-i explica asta și fetiței mele. A fost de acord, a fost și ea pe alocuri dezamăgită de scăpări și a conchis că merită să citești întâi cartea. Yey!

De la o carte în care n-a crezut nimeni la succes mondial

În final, vreau să las deoparte conținutul romanului și să vorbesc puțin despre cum a văzut Harry Potter lumina tiparului.

Viața lui Harry Potter se schimbă pentru totdeauna în ziua aniversării a unsprezece ani, când uriașul Rubeus Hagrid îi aduce o scrisoare și câteva vești uimitoare. Harry Potter nu-i vreun băiat obișnuit: e vrăjitor. O aventură extraordinară stă să înceapă...(Sursa: Cărturești)

Autoarea lui Harry Potter este, dacă nu știai, o femeie care a crezut în potențialul poveștii despre un băiat pe care trenul îl duce la o școală de magie. A crezut atât de mult încât și-a trimis manuscrisele spre 12 edituri și a fost refuzată de toate. Un an mai târziu, o a 13-a editură micuță a acceptat să îi publice prima carte, Harry Potter și Piatra Filozofală, într-o serie limitată și înlocuindu-i numele de Joanne Rowling cu enigmaticul J.K. Rowling.

De ce? Pentru că editorii s-au temut că o carte cu nume de femeie pe copertă va avea mai puțini cumpărători. Pentru că oamenii credeau atunci (în 95) că scriitorii buni sunt eminamente bărbați.

Și iată că, 15 ani mai târziu, ultimul volum din Harry Potter a ajuns să fie cea mai rapid vândută carte din toate timpurile, tradusă în 65 de limbi.

Dacă nici asta nu este o poveste despre a crede în potențialul tău, chiar și atunci când ți se închid ușile, atunci nu știu care e.

Aș avea și mai mult motive pentru care merită să citești Harry Potter dar, pntru a nu abuza de blogul Monei, mă opresc aici.

Dacă vrei totuși să afli o altă perspectivă, cea de cititor la 7 ani, te invit în Căsuța Oliviei să vezi și 4 lucruri pe care le poate învăța copilul tău citind Harry Potter.

Recomandarea seriei Harry Potter ne-a fost făcută de Mădălina pe care o puteți citi În Căsuța Oliviei.

Mulțumim, Mădălina!

#recenziinescrise

3 thoughts on “Mădălina Sultan: 4 motive pentru care merită să citești Harry Potter împreună cu copilul tău

  1. Recunosc ca nu am citit primele patru carti, am vazut doar filmele, insa am citit de la vol. 5 in sus si chiar recitit, sunt foarte bune si merita citite la orice varsta. Despre aberatiile cu carti anti-crestine nu mai zic nimic, unii pur si simplu au ramas blocati in Evul Mediu. Mi-au placut mult si filmele, au fost bine realizate, desi e clar ca nu vor putea sa redea complexitatea cartilor, dar spre deosebire de alte productii nu au denaturat actiunea din carti,

    1. Și mie mi-au plăcut foarte mult. Le-am citit de curând pe toate, și recitit unele volume. Filmele nu le apreciez foarte mult, dar cum am mai spus au și ele părțile bune. Și actori buni. M-am uitat la ele cu plăcere, totuși. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Monștrii cu bot de catifea de Simona Poclid

Titlul și autorul Monștrii cu bot de catifea de Simona Poclid Anul apariției 2020 Editura Editura Eikon Număr pagini 352 Nu cred că mai e o surpriză pentru cineva că personal o iubesc pe scriitoarea Simona Poclid. Cărțile ei m-au făcut de fiecare dată să părăsesc oaza mea de liniște și să pătrund în alte […]

Emil Călinescu despre Aproape totul e ok – Francisc Baja

Aproape totul e ok Este o carte despre care nu stiam nimic. Uneori, iesirea din zona de confort inseamna, in cazul meu, aruncarea completa in necunoscut. Nu din punct de vedere fizic, ci din punct de vedere mental. Cartile, spectacolele de teatru si filmele sunt cel mai bun vehicul in acest sens. Aproape totul e […]