Cum se simte Teatru în stomac de Simona Poclid

iubesc veninul ochilor ce nu cuvântă încet, până ce inima ți se afundă, haide, cântă

Teatru în stomac de Simona Poclid

Se cuvine să facem liniște. Luminile s-au stins, forfota vieții își mai păstrează doar o adiere de șoaptă, iar cortina s-a ridicat. Cu ochii lipiți de scena din fața noastră devenim spectatori la…

“Un soi de teatru pe care nu știu a-l scrie”

Simona Poclid

Îndemn de a comanda cartea
Dați click pe poză

O! Dar, a știut! L-a scris, iar noi privim scena strivindu-ne aplauzele în mirare…

De la primele rânduri mirarea pune stăpânire pe noi. Deoarece ne trezim aruncați, fără niciun avertisment, într-o splendoare a cuvântului. Limbajul scriitoarei este fascinant. Versatil, genial, aspru și blând deopotrivă. Cuvânt plămădit din țărână și vis.

Teatrul își derulează actele și își schimbă decorul, mereu și mereu, dar noi rămânem încremeniți pe scaune și începem să simțim, să ne simțim fiecare colț de gând, fiecare cută a inimii.

Pentru că această carte nu se citește, se simte!

Imediat ce ni se înfățișează prima scenă, ochii ni se împrietenesc cu un “întuneric silit să trăiască cu sine și să-și imagineze, din vreme în vreme, că este lumină”. Și cu un firesc împletit cu (i)realitate facem cunoștință cu cele două personaje principale: Tânărul și Bătrânul. Doi oameni (oare?) agățați de suflete. Speranțe, îndemnuri, vise, care rătăcesc prin lume și până la capătul ei.

Ce caută, de ce nu părăsesc scena, cum pot ei să fie palpabili chiar dacă inimile lor au plecat de mult timp sătule de suferință? Cine îi ține? Cine sunt?

Bătrânul își duce mâna slabă pe piept și ochii i se măresc. Un tremur de gheață îl stăpânește și gura întredeschisă strigă mut. Mâna îi intră cu totul în pieptul unde cândva îi stătea inima. Prin gaura aceasta, se vede peretele murdar din spate și câteva amintiri amestecate. Din cauza șocului, bătrânul începe să plângă, să strige și să se lovească. Își smulge părul, caută cu mâna inima, dar degetele se afundă până dau de niște cioburi din coaste care, încă ascuțite, taie.

(Tânărul îndurerat): Vezi? E plecată de atât de mult timp, încât nici măcar nu mai e sânge prin jur. Nici tu nu mai știi de ea. Dacă aceasta este nebunia, ai trăit-o înaintea mea. Atât de timpuriu, încât ai uitat cuvântul ce nu ți-a putut cuprinde durerea și ai continuat să fii.

Iris însângerat – Teatru în stomac

Metafora celor doi mi-a scuturat multe întrebări pe care nici nu știam că ar trebui puse. Toată cartea este o metaforă. Chiar o reinventează, dacă îmi permiteți. E un teatru absurd și real. Ciob de viață care încearcă prin fiecare rând să zgârie speranța și iubirea.

Veți spune că despre aceste vise concepte s-a scris și s-a rescris. Și ați avea dreptate! Dar, oare nu au fost și sunt trăite și retrăite tot atât de des? Sunt! Chiar azi unul dintre voi sunteți Tânărul, poate chiar amândoi.

Însă, Teatru în stomac ți se “agață de sufletul tău și îți pune rouă în sânge”!

Ca simplu spectator am simțit acest teatru ca un drum înspre împăcare. Decorul fiind însăși viața.

Tânărul e Speranța. Speranța în viață după suferință, în puterea iubirii, în veșnicia ei. Bătrânul e Dovada. Dovada că poți continua să fii, că există mereu ceva peste puterea noastră de înțelegere.

M-aș putea opri aici. V-aș putea spune: sorbiți-vă sufletul din cană și pipăiți-vă plămânul plămădit cu os, haideți să ne liniștim și împreună vom adormi în pumnii strânși ai lumii, odihnindu-ne gândurile pecăpătâiul inimii, șoptindu-ne un veșnic adio

Da! V-aș putea spune asta! Dar…

Doamne, cum zbiară o arătare în mine. arătarea iubirii. perfidă și greoaie. câte din mine ia fără să ceară. și mă lasă gol la marginea șanțului. doar cu frunza pe mine…

Contracoperta – Teatru în stomac

Dar…Iubirea își face apariția.

În scenă intră Spin. Cel puțin, numele ei. Deoarece ea a fost prezentă de la început. Un personaj complex, dar pe care, recunosc, mi-a fost cel mai greu să-l simt. Ori poate l-am simțit prea mult…

E Iubirea, Femeia, Păcatul și Suferința. Am iubit-o în diferite roluri pe care le are de-a lungul cărții și nu am înțeles-o în altele.

Totuși, Spin e un caracter de care cred că vă veți apropia doar tiptil. Unii o veți adora, alții condamna. Însă de înțeles pe deplin, nu știu… Aș fi curioasă să aflu.

Eu am ales să mă retrag în descifrarea Regizorului.

Doamne, câtă mirare și încântare am simțit când am aflat de existența lui! E imaginea unui Deus dezamăgit. Ori e o oglindire a Hazardului. Sau, după cum spune însăși autoarea, el este copilul flămând, care nu a găsit nimic în iubire, ori în vise, pentru a se hrăni.

El este responsabil pentru toată această piesă de teatru, la care am fost martori până acum. Bolnav de iubire și viață, rătăcit printre vise, renunță la a mai avea grijă de personajele lui.

Aș, ce proști sătui, se gândește Regizorul și scuipă. Saliva plesnește niște frunze în cădere și-l mâhnește. Voise să scuipe inimile ghiftuite din stradă.

Copilul care nu a vrut să crească – Teatru în stomac

Acum am vrea să urmeze un antract. Să păsim tăcuți în foaier peste sufletul nostru căzut. Să ne gândim la ce am citit, la ce am văzut și mai ales simțit

Dar Spin nu ne lasă. Cu abilitate preia rolul Regizorului și ne trezim atrași într-o altfel de poveste. Naivă, inocentă, pe alocuri cinică, aprigă și furioasă. Începem să simțim cu adevărat Iubirea. Acea abia dată în pârg, lipsită de consecințe, dacă acceptăm, că Suferința e parte din ea.

Scenele întorc paginile cu foșnet de mirare. Una după alta ne duc în momentul în care un Bătrân îndrăgostit ne spune Adio…

E timpul să cadă cortina. Ne plângem aplauzele și ne mângâiem părțile din noi descrise, cu atâta măiestrie, de Simona Poclid.

Așa am simțit eu cartea Teatru în stomac. Voi oare cum o veți simți?


Cortina cade. O vom mai ridica, dacă nu se va pune prea mult praf și dacă cumva, între timp, nu va ucide cineva visele.

Vom adormi în pumnii strânși ai lumii – Teatru în stomac

69 thoughts on “Cum se simte Teatru în stomac de Simona Poclid

    1. Mulțumesc întreg, @ Illusion! Este surprinzător când oamenii te apreciază, nu te uită, chiar dacă tu ai părăsit lumea blogului. Mă simt un copil răsfățat. Zâmbesc!

    1. Da, merită! Și cartea e specială, chiar merită citită!
      Mulțumesc mult, Potecuță! Ca mult mă bucur că ți-a plăcut 😊❤

  1. Surprinsă pe scena vieții, mă simt flămândă şi ostenită de un joc pe care aş fi vrut să-l pot cunoaşte. Joc dramatic, comic, mut, până cortina cade. Mai este mult până atunci. Sper. Mi-e foame însă de un “Teatru în stomac”. Să citesc cum Tânărul, Bătrânul şi Spin îşi fac rolul pe scena vieții. Poate astfel voi cunoaşte măcar puțin din rolul pe care îl am. 🙂

    1. Dragă Dana, mai este puțin până la Bookfest și voi reuși să pun mâna pe niște exemplare. Ai scris pătrunzător despre ceea ce jocul vieții înseamnă, rolul de om, ceea ce am încercat și eu să creionez în carte. Îți mulțumesc întreg, întreg! ☺️

    1. Mi-aș dori foarte mult să o cumperi și să o citești. Simona are un talent incredibil, iar scriitura ei merită să fie cunoscută!

    1. E doar meritul Simonei și a minunatei ei cărți! Mulțumesc, Almona! Îți recomand cartea cu tot sufletul! 🤗

    1. Da, este o carte metaforă și Simona are o scriitură aparte, surprinzătoare. Tocmai de aceea, personal o consider potrivită tuturor persoanelor pasionate de citit. O asemenea stăpânire a cuvântului ar trebui văzută măcat o dată!
      Nu se citește deloc greu cartea, din contră! Te atrage felul cum e scrisă și vrei să tot descoperi alte și alte combinații de cuvinte!
      Eu ți-o recomand cu drag!

  2. Mi-a plăcut mult descrierea cărții! Am trecut-o pe lista cu cărți de citit anul acesta. Felicitări pentru articol.

    1. Mulțumesc mult, Mirela! Te îndemn cu tot sufletul să o pui. Ca scriitoare, la rândul tău, vei fi extrem de plăcut surprinsă de limbajul Simonei. Este ceva unic printre scriitorii contemporani și cu mâna pe inimă o spun, merită toată atenția! Acesta este meritul cărții, nu subiectul în sine, ci cuvântul renăscut de autoare. Pe mine m-a cucerit, recunosc!

  3. Mi-a placut foarte mult recenzia. Cuvintele s-au asternut sensibil, din suflet, cu emotii. M-ai facut curioasa sa citesc cartea sa descopar si eu in felul meu personajele si sa le simt.

    1. Mulțumesc din suflet, Otilia. Da, e o carte care se simte și care chiar merită descoperită! Sper să o citești cândva, dacă vei putea!

    1. Le ei pe rând, la timpul lor. Fiecare merită citită. Și apoi, poate îi vine rândul și teatrului Simonei 🙂
      Mulțumesc pentru popas! O zi minunată să ai!

    1. Sunt convinsă! Fiecare carte sau stil literar are cititorii săi.Eu am încercat să îi ofer o voce, astfel ca romanul Teatru în stomac să-i găsească pe ai lui.

    1. Cu mare drag! Da, limbajul scriitarei este unul aparte, acesta îi dă un farmec de necontestat cărții.
      Mulțumesc pentru semn! O zi frumoasă să ai!

    1. Eu îți mulțumesc pentru semnul lăsat!
      Da, e o carte deosebită, care mie mi-a plăcut foarte mult și o recomand cu drag!

    1. Acum e la 20,48 pe librarie.net
      Am pus și link la prima poză din articol direct spre pagina de comandă, dacă îți e mai ușor. (Nu e link afiliat 🙂 )
      O seară minunată să ai! Iar dacă o citești poate îmi spui și părerea ta 😊

  4. Excelent! O recenzie impecabila, Mona, e o artă si tu o faci in cel mai furmos mod cu putinta. Iar Simona detine cuvantul. Orice scrie, e puternic, indiferent ce abordeaza. Imi trebuie si mie Teatrul neaparat. Cu primul drum in tara.

    1. Mulțumesc foarte mult, Monica! E o carte care chiar merită citită. E atât de Simona. Nu este pentru oricine, e adevărat, dar pentru cei care respectă cuvântul și munca unui om pasionat, este cu siguranță!

  5. O altfel de recenzie! Trebuie sa pun si eu aceasta carte pe lista sau chiar in cosul de cumparaturi. 😀 Nu imi dau seama daca e genul meu, dar ma astept sa ma surprinda 😀

    1. Sper să o faci! Eu spun că chiar merită descoperită! Și de surprins, te va surprinde cu siguranță! E un gen aparte, e adevărat, dar metafora iubirii și a vieții este minunat transmisă cititorilor. Tare m-aș bucura să-ți placă!

  6. Cred ca m-am indragostit de aceasta carte…chiar inainte de a trai acest teatru in propriul stomac. Sa mai zis ceva…mi-o doresc.

    1. Este minunată! O carte altfel,o carte metaforă! Sper să o câștigi 🙂 Dacă nu găsești link la prima poză din articol spre pagina de comandă. Chiar ți-o recomand cu tot sufletul!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Din altă viață. Jurnal de copil de Marius Albert Neguț (recenzie)

Titlul și autorul Din alta viata. Jurnal de copil – Marius Albert Negut Anul apariției 2018 Editura Libris Editorial Număr pagini 266 -De ce râzi? Te-am auzit din dormitor! -Citesc o carte. -Și e așa comică? -Nu e comică, e realitatea pe care am trăit-o. E copilăria mea și a ta. Sau poate crezi că […]

Iartă-mă că te-am iubit de Ela E.H. (recenzie)

Titlul și autorul Iartă-mă că te-am iubit de Ela E.H. Anul apariției 2020 Editura Libris Editorial Număr pagini 256 Cartea Iartă-mă că te-am iubit de Ela E.H. probabil nu mi-ar fi atras atenția. Sau aș fi amânat lecturarea ei o perioadă. Titlul și coperta mă duc cu gândul la genul romantic (romance), iar eu citesc […]