Cristina Lincu: „Caterina” – Când dragostea învinge blestemul

„Caterina” este cel de-al doilea roman al scriitoarei Corinne Rakoczy, un roman de dragoste istoric, cu accente fantastice, al cărui fir conducător este blestemul. Un blestem lansat cu gură de moarte de o femeie trădată, undeva în secolul al XIX-lea, și stins abia o sută de ani mai târziu, după ce a făcut adevărate ravagii în familiile celor vinovați de sinuciderea acesteia.

Caterina Caloteanu, căci despre ea este vorba, este personajul principal al cărții, ce – culmea! – moare chiar la început. Dar asta nu ne împiedică să-i simțim în permanență prezența-i ce pare că, din umbră, conduce firul epic al romanului, fiind – așa cum am precizat și în prefața pe care am avut onoarea s-o semnez – „precum un păpușar, în egală măsură malefic și suferind”.

„Caterina” este un roman al sacrului și al profanului, al întunericului și al luminii, al eternei lupte, nu neapărat între bine și rău, cât între blestem și dragoste, aceasta din urmă, ieșind, până la urmă, învingătoare, căci moartea, crima sau violul nu au decât o singură mântuire ce este posibilă doar prin iubire.

Corinne Rakoczy reușește să surprindă obiceiurile, superstițiile și credințele oculte (descântece, fantasme și chiar spiritism) ale satului românesc aflat în plin proces de transformare, între secolele al XIX-lea și al XX-lea, revoluția lui Tudor Vladimirescu de la 1821, revoluția de la 1948, răscoala de la 1907, primul război mondial sau criza economică ce i-a urmat, toate alcătuind fundalul perfect pentru dezvoltarea acțiunii și evoluția personajelor.

Atenția la detalii a autoarei, combinată cu tehnica colajului, reușește să ne teleporteze în timp, creându-ne senzația de spectator al unei piese de teatru ce se joacă în momentul citirii, pe mai multe planuri ce se suprapun sau se întrepătrund, legate între ele mereu de același blestem inițial al moartei Caterinei, motorul caruselului emoțiilor imposibil de oprit pe parcursul întregii lecturi.

Dar, la o privire mai atentă, blestemul nu este etern, nu este invincibil și astfel lasă loc ideii principale a romanului, idee regăsită din belșug în literatura română – mai cu seamă cea populară: atingerea nemuririi (exprimată cel mai des prin sintagma „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”).

Caterina este un roman istoric de dragoste cat un veac – a doua carte semnata de Corinne Rakoczy. O poveste care debuteaza in zorii secolului al XIX-lea, pe mosia boierului Cristache Hristu Caloteanu din judetul Mehedinti si care se sfarseste la mijloc de secol XX, undeva in New Mexico, Statele Unite ale Americii. (Sursa: Libris)
Aceasta este posibilă dacă înțelegem că
„Sufletul e al neamului nu al omului și trece din corp în corp ca lăstarii noi care sunt din aceeași rădăcină. Tu ești și tată-tu dar și nepoata ta, așa cum mă-ta e taică-său, da’ o să fie și doamnă mare peste vreo 40 de ani, tocmai în țara de dincolo de ocean, că acolo s-a însurat fratele mă-tii, făcut de ta-su cu năvasta legiuită. Că dintr-o rădăcină se înalță doar un trunchi care e sufletu’ neamului și ramuri viețile și flori și semințe care au tot același trunchi și aceeași rădăcină. Și când trec și ramurile și fructele se așază altfel, da’ tot ramuri și tot frucți pe același trunchi. Ai crezut că sunt alte ramuri sau alte frucți? Nu, drăguță, doar când ești viu și orb crezi că pământul începe și se termină cu tine. Te naști ca o ramură între alte ramuri mereu, acolo unde zice natura cea mare, stăpâna grădinii lui Dumnezeu. (...) Uite-te, fă, la cireșul ăla sălbatic de peste șanț, crezi că nu a avu ramuri și acum 20 de ani? A avut, dar nu le mai are. Da’ e același cireș ca acu’ 20 de ani? Sigur că e, că îl știu eu de mult. Așa e și cu omul și neamul lui. Fiecare trup născut moștenește o parte din sufletu’ neamului lui și nu altfel.”
Caterina
Corinne Rakoczy

Vă invit să descoperiți fascinanta poveste a Caterinei, femeia eminamente definită de blestem, suferință și moarte, a cărei putere, peste veacuri, a fost capabilă să mutileze nenumărate destine, învinsă fiind doar de puterea iubirii curate, iubire ce, spre norocul nostru, al fiecăruia dintre noi, ne este accesibilă spre mântuirea colectivă și personală.

Recomandarea cărții Caterina ne-a fost făcută de Cristina pe care o puteți citi pe Cristina Lincu, dar mai ales în paginile cărților care îi poartă semnătura: Eu, o mamă (im)perfectă, Amn3zia și Liberă!

Mulțumim, Cristina!

Sursa: Cristina Lincu Facebook
#recenziinescrise

3 thoughts on “Cristina Lincu: „Caterina” – Când dragostea învinge blestemul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Monștrii cu bot de catifea de Simona Poclid

Titlul și autorul Monștrii cu bot de catifea de Simona Poclid Anul apariției 2020 Editura Editura Eikon Număr pagini 352 Nu cred că mai e o surpriză pentru cineva că personal o iubesc pe scriitoarea Simona Poclid. Cărțile ei m-au făcut de fiecare dată să părăsesc oaza mea de liniște și să pătrund în alte […]

Emil Călinescu despre Aproape totul e ok – Francisc Baja

Aproape totul e ok Este o carte despre care nu stiam nimic. Uneori, iesirea din zona de confort inseamna, in cazul meu, aruncarea completa in necunoscut. Nu din punct de vedere fizic, ci din punct de vedere mental. Cartile, spectacolele de teatru si filmele sunt cel mai bun vehicul in acest sens. Aproape totul e […]